Stati ma, ca nu a murit nimeni. De fapt, a murit. Da nu azi.

Un amic de al meu, pe care il stiam de cand ne jucam cu putza in tarana, vecini de bloc fiind, a murit anu trecut intr-un accident de masina. Beat la volan+viteza excesiva+depasire+iesire in parapet+zburat prin parbriz+craniu spart=cauza mortii.

In urma cu ceva timp, vreo trei luni parca, un tanar, la vreo 23 de ani, facea cunostinta taxiului sau cu un stalp de pe marginea strazii M. Kogalniceanu, intr-un exces de viteza. In urma acestei idile , a iesit o coma, din care n-a mai iesit, si a murit dupa cateva zile (un filmulet de la accident facut de mine gasiti aici)

Exemplele pot continua.

Asa. Majoritatea celor care i-au cunoscut pe cei 2, spuneau, citez: “Dumnezeu l-a luat prea devreme!”

Ma, nu zic, amicul asta al meu, Mihai, era un baiat de nota 10. Cel putin din cate il stiam eu. Insa nu Dumnezeu l-a luat prea repede, ci el s-a dus in viteza spre Dumnezeu. Si la fel si tipul astalalt.

Oamenii astia au murit pe barba lor cum s-ar zice. Au incercat sa incalce mai multe legi deodata (cod rutier, legile fizicii, etc… si nu le-a iesit deloc. Imi pare rau pentru ei. Au fost inconstienti, increzuti, si au platit cu viata pentru asta. Si oricat ar zice lumea ca au fost baieti cuminti, destepti, calculati, la data accidentului au dovedit contrariul!

Eh, Dumnezeu i-a luat prea devreme…RIP!