Franturi de suflet!
Am cautat prin suflet, sa vad daca te mai gasesc. Nu a trebuit sa caut mult. Erai acolo, la vedere, zambind ironic, cu ura. Esti ca un ghimpe in sufletul meu. De fiecare data cand incerc sa te scot, doare mai tare decat daca te-as lasa acolo. Mi-ai facut sufletul sa sangereze ura, amestecata cu dragostea ce ne-a legat. Incerc sa te ascund, sa imi intorc sufletul pe toate partile, poate poate o sa gasesc o pozitie in care nu mai iesi la iveala. Sa nu te afunzi mai adanc in sentimentele mele.
Zambesti ironic. Da, de fiecare data cand incerc sa imi administrez o doza de fericire, zambesti cu putere, si faci durerea mai mare parca. Dar m-am obisnuit cu ea. E parte din mine acum. O simt, cum imi frange sufletul, bucata cu bucata. Le pastrez pe fiecare in parte. Poate intr-o zi voi avea puterea sa le lipesc la loc. Si sa-mi ofer sufletul altcuiva. Poate intr-o zi voi scoate ghimpele de acolo, iar in gaura lasata de el sa plantez un bob de dragoste. Un bob care, daca voi avea grija de el, va creste mare, va face radacini si imi va reinvia partile moarte din suflet, cu seva lui rosie.
Related posts:
Eh…cui pe cui se scoate
always sad stories…..why?
Pai…Nu stiu.
Cineva mi-a spus recent discutand despre o problema similara ca rana ramane indiferent ce-ai face. Singura solutie e ca timpul sa treaca si se va cicatriza de la sine. Si intr-adevar, o noua dragoste ajuta la cicatrizare. So, fi deschis la provocari!
Da, rana va ramane. Orice ai face. Va fi o cicatrice, insa o sa te obisnuiesti cu ea.
Franturi de suflet suntem toti. Poti spune ca te “bucuri” ca gasesti pe cineva care simte ca tine? sau … poti eventual sa constati ca durerea ia intr-adevar aceeasi forma, un ghimpe infipt in suflet. Pana ajungi sa uiti de el sau se ofileste pur si simplu si se absoarbe intr-o noua iubire sau chiar in nimic, e un ghimpe – in toata splendoara lui.
Iubirea poti sa o ai in fata dar nu o s-o vezi din cauza acelui ghimpe. Te orbeste mult timp si pana sa-ti recapeti vederea nu mai e nimik acolo, chiar in fata ta …si atunci va trebui sa o cauti.
Invata sa traieshti cu el, e parte din tine. Ca orice alt lucru care trebuie sa-l accepti la tine accepta si aceasta durere..vei stii exact cand totul se va termina. Astepti si tu cu nerabdare acel moment nu?
M-am obisnuit cu el. Il simt in suflet in fiecare zi. In fiecare dimineata cand ma trezesc singur. Dar stiu ca o sa iasa la un momentdat. Sufletul meu o sa il scoata singur usor usor. O sa ramana insa cicatricea! Trebuie doar sa o ascund si pe ea, sa imi imbrac sufletul in niste haine mai largi, care sa o acopere, sa nu mai fie la vedere.
Priveste partea buna. Ce nu ne omoara, ne face mai puternici.
Gandeste-te ca se putea mai rau. O iubire esuata nu este ceva care trebuie sa te/ne marcheze pe viata. Cicatricea nu trebuie sa existe.
Viata are multe cai de vindecare, are poate si alte lucruri mai pretioase decat iubirea. Parerea mea…
Ai dreptate Flo, dar pana una alta, exista acolo. O sa treaca, sunt sigur de asta.
“Cand doare cicatricea ne doare rana veche sau faptul c-am uitat-o?” O. Paler
@mada:Adevarul e undeva la mijloc
Rani care nu se mai vindeca… been there, done that! Uitarea aparenta e singura metoda si mai ales focusarea pe alte lucruri. Ca un exemplu… arhiva mea din ianuarie pana in septembrie este despre o rana care nu se vindeca decat mintindu-ma ca am uitat…
Da..aici m-ai nimerit. Uitarea aparenta pare solutia. Nu cred ca poti uita ceva, total.
Numai daca apare un om destul de interesant care sa stinga setea de… atentie..desi…