Una scurta:
Cum pana mea se sterg la cur gagicile cu unghiile lungi?
Doua reci:
Sambata am umblat creanga la Bukale, sa ma zbenguiesc pe muzica lui Paulica van Putza, cu ocazia a 10 ani de The Mission. Am plecat de vineri, sa ma chinui sa nu beau un pahar de vin cu John si sa nu fumez o narghilea. N-am reusit!
No bun. Sambata am dus-o boiereste! Am halit ca nehalitii, am dormit si ne-am hodinit in asteptarea concertului mai sus mentionat.
Pe la ora 8 seara , ajunsi acasa la John (de dimineata plecasem in Pantelimon), incepem sa ne pregatim de zbenguiala. Eu, imi fut o dunga albastra in cap, John isi picteaza fata.
No bun, la 10 juma trebuia sa ne intalnim cu fetele, habar nu am unde, is afon cu Bucurestiul. Am plecat la 10:20 de acasa. In drum spre taxi, Politia Romana la datorie, ne opreste, ca parca prea aratam noi ciudat asa pictati ba pe fata ba pe par. Dupa o scurta match-uire a CNP-urilor noastre cu baza de date a politiei, plecam spre taxi.
Asa, ne vedem cu fetele, si mergem inspre Arenele Romane, sa ne ocupam un loc de cinste in multimea care avea sa se inghesuie sub un cort. 2 dintre fete, verisoarele lui John, amandoua minore. Pe bilet scrie asa: Accesul persoanelor sub 18 ani, strict interzis. Si stiam ca astia vorbesc serios, pentru ca patisem faza cu sora unui alt prieteni, la mare, in vara, tot la The Mission, cand nu au lasat fata sa intre.
Ne gandim noi, cum sa facem: Andrei o ia pe Ana, eu pe Andreea, John isi ia gagica si ne pregatim sa intram. John cu Sabrina primii, apoi Andrei cu Ana. Dau si eu sa intru, gandindu-ma ca poate le trece la aia prin cap sa ii ceara buletinul Andreei, si nu or sa o lase sa intre.
Un ceafa-lata incepe sa ma pipaie, iar apoi trec spre cei care se uitau la bilete. Acu e acu. Ajungem la ei:
- Auzi ma…tu cati ani ai? zice ala spre mine. Eram perplex. WTF… i look so young?
- 23!
- In ce an esti nascut?
-86!
- Buletinul il ai la tine?
- Nu il am, da iti pot spune CNP-ul, 18660729…
- Bine bine, intra.
Deci, arat ca un tip de 17 ani! Sunt tanar, nu mai mor niciodata. Tinerete fara batranete
Astia, care cititi si ma cunoasteti, chiar arata so young and restless? Comentarii mai jos va rog!
Voi ati observat asta? Uratele sunt sufletul petrecerilor. Oriunde ai merge, ele sunt cele care mentin atmosfera.
Mergi intr-un club si vezi o gasca de fete. Trebuie sa fie una urata. Deci aia o sa fie cea mai de gasca dintre toate. Sare, danseaza, se baga in seama.
Alealalte, cu fitze frate. Sa nu vorbesti cu ele, sa nu le impingi, sa nu respiri spre ele ca fac crize.
Astea fiind spuse, de acu’ incolo, cand mai organizez un party, o sa chem vreo 2-3 urate neaparat
Ce dracu le-o fi placand la cate unii sa vorbeasca despre chestii de care nu au habar, ca si cand ar avea?
Sau sa inceapa sa iti zica de ceea ce vor sa faca (intr-un domeniu in care sunt total pe langa), iar cand le zici ca nu e bine cum fac, ca se poate mai usor, mai bine, mai de calitatea, sa te contrazica.
Frate, daca ii spui la un covrigar ca vrei sa faci covrigi, ii explici metoda, iar el iti zice ca nu faci gaura din covrig bine, tine cont de ceea ce zice. Si daca lucreaza de o saptamana ca si covrigar, tot stie mai bine ca tine cum se fac covrigii. Sau macar nu il mai intreba, daca nu ai de gand sa tii cont de sfatul lui.
Nu e o rusine sa nu stii tot, ca nu s-a nascut nimeni invatat. Dar daca vrei sa faci o treaba, invata sa o faci cum trebuie, nu dupa cum iti vine tie.
Si nu mai fii grandoman, si plin de tine, de parca tu posezi cheia de la cartea cu toata invatatura din lume, si nu imparti cu nimeni ce scrie acolo.
Nu-i nimic mai fain decat sa stai pe sezlong, la soare, prietenii aliniati langa tine, berea jos in zapada, la rece, cu o priveliste minunata in fata.
Cam asta am facut si noi in week-end. Ne-am adunat la Cabana Postavarul, sa facem un warm-up (primul dintre multe altele care or sa urmeze) pentru eurotrip. [...]
Serviciile secrete ale posetozaurilor mi-au dat de urma. Au trimis cel mai bun agent al lor pe urmele mele. Va rog sa ma ajutati, ma simt urmarit.
Zilele trecute am primit pe mail cum ca don’soara Adina Crisan (desi nu cred ca mai e don’soara la cei 27 de ani ai dansei) vrea sa fie prietena mea. Pe hi5 ma, virtual vorbesc. No…am zis, ma, gagica, vrea sa imi fie prietena, mi-a vizitat profilul…sa vedem ce iese. Asa ca zic, frumos ar fi sa ii intorc vizita, sa vedem cine ce cum si de ce.
Atunci mi-a sarit in ochi poza de profil a spionului. Mai mult ca sigur Adina Crisan este un nume de cod, gen femeia fantastica cu geanta mare. Si culmea, poza de la profil, era de la serviciu, cand don’soara se plimba cu obiectul muncii (aka poseta, stiu ca va gandeati la altceva..si eu m-am gandit cand am scris asta), pe unde credeti? Ghiceste careva? Nimeni? Bine, va zic eu. Intr-un tarc cu struti. Asta ca asta. Dar unde credeti ca era tarcul asta? Ca nu se gaseste pe oriunde. La Viena. Cred ca e chiar in centru, acolo langa cafeneaua aia cu umbrele rosii, prima dupa cladirea alba (asa imi imaginez eu Viena).
Se pare ca aceasta secta a posetozaurilor isi raspandeste (in)cultura si peste hotare, prin cativa reprezentanti de seama.
Una peste alta, daca in urmatoarele cateva zile auziti de mine ca am fost macelarit de o turma de struti, sa stiti pe cine sa acuzati.
Am pastrat poza pentru la final, sa vedeti si voi ce spion vrea sa imi intre pe sub piele si dupa sa ma anihileze, dar si ca dovada pentru o posibila viitoare ancheta!
Lume lume, eu ma car la cabana la Postavarul, cu gasca de la Umbla Creanga.
Ne citim cand ma intorc, aka maine.
Week end fain.
ps: Puteti sa va abonati la Feed, sa stiti cand m-am intors. Click aici
Nærøyfjord, este o ramura a celui mai mare fiord din Europa (al doilea din lume), Sognefjord (204 km).
Nærøyfjord apartine de oraselul Aurland, situat la 335km nord de Oslo.
In anul 2005, UNESCO a adaugat pe lista sa acest fiord care, alaturi de Geirangerfjord, sunt considerate cele mai uimitoare fiorduri din lume.
Nærøyfjord este poate cel mai spectaculos [...]
In orice firma care se respecta, sunt anumite proceduri, standarde, un anumit work flow, and so on…
Si bineinteles, fiecare firma pune accentul pe calitate. Ca trebuie sa oferim servicii de calitate. Dar atunci cand workloadul este atat de mare, incat nu mai ai timp sa respecti procedurile, standardele, si se cere de la tine sa faci cat mai multe intr-un timp cat mai scurt, cum sa mai faci si munca de calitate?
Asa e in Romania. Calitatea pe locul 2, cantitatea conteaza, sa ne imbogatim peste noapte, si mai incolo vedem noi cum ne descurcam. Angajatul? Da’l in pula mea, sa munceasca, ca de-aia-i sclav. Si asa salariul care il are e si prea mare in comparatie cu cei care lucreaza la chioscul de ziare, vanzatori, etc…, deci el e un corporatist mic, privilegiat, pe langa ceilalti. Nu conteaza ca turnoverul facut pe spatele lui e foarte bun.
Pleaca un om, doi, trei. De ce sa mai angajam oameni, ca doar restu de sclavi care au ramas se pare ca se descurca. Si cred ca le si place sa munceasca ca tampitii, cred ca-s masochisti, ca nu se plange unu. Pana atunci ii rupem in doua pe astia care sunt!
