Bogdan Dascalescu

In urma participarii mele la Concursul de proza arhiscurta, organizat de Trilema, am ocupat un onorabil loc 59. Bun zic eu, pe la mijlocul clasamentului. Mircea Popescu a hotarat ca fiecare participant, care a intrunit un scor mai mic de 29,25 puncte (cu cat punctajul era mai mic, cu atat erai mai bine clasat) sa primeasca un domeniu + hosting gratuit.

Eu am avut 24.375 de puncte, iar textul scris de mine il puteti citi aici

Lucru care pe mine m-a bucurat foarte tare pentru ca am in minte un proiect, despre care insa o sa va povestesc mai multe zilele care vine, pentru care chiar aveam nevoie de un domeniu.

Vreau in primul rand sa ii felicit pe cei care s-au clasat in primii 3 la concursul de PA, dar si pe  ceilalti participanti.

Si vreau sa ii multumesc lui Mircea Popescu pentru initiativa, organizare si premii.

Prin vara parca, m-am dus la Fagaras, unde m-am intalnit cu un prieten foarte bun. Si ca sa mai povestim, ne-am dus sa dam o tura prin oras, sa ne bucuram de soare. La Fagaras, este o cetate, iar in jurul cetatii un lac si o promenada. Numai buna sa faci cativa pasi, la umbra castanilor, sa sezi pe o banca si sa depanezi amintiri.

Era ora 7 seara cred. Promenada goala. Tipenie de om. Doar un cuplu, pe la vreo 20-23 de ani, stateau melancolici pe o banca. Si ma gandeam unde o fi tinerii astia de le zice liceeni? Pentru ca pe vremea cand eram eu in liceu, la ora aia nici nu mai gaseai loc pe banci acolo. Ieseam seara si stateam pana pe la 1-2 sa povestim, sa radem, sa ne jucam diferite jocuri care la un momentdat se transformau in adevar sau provocare, te provoc sa te saruti cu x cu limba nspe secunde. Imi scoteam prietena de pe atunci in oras, si aveam bancuta noastra, unde ne sarutam cu patos, chiar in capul pietei vechii. Sau ne duceam pe partea mai intunecata sa pot sa pun si eu mana pe o san, si sa nu ne vada lumea.

Sa revin. Dupa vreo 2 ore de povesti, am zis sa mergem sa bem o bere, si sa ne uitam la un meci. Nu mai stiu sigur ce meci era, da parca juca cfr cluj cu cineva. Si parca era in cupa. In fine. Ne-am dus pe la 9 intr-un bar. Era plin de copii. Clasele 8-12. Care mai de care gelati, parfumati, cu prietena/ul de brat, cu berea pe masa, tigarile scumpe  la vedere, si telefoanele langa.  Eram: WTF….

Bun. Aseara am iesit, tot in Fagaras, cu niste prieteni in club. Club care, involuntar, este impartit in 2 “compartimente”, daca pot sa zic asa: compartimentul tinereilor astia de zic eu mai sus, si restu lumii.

No, la copii acolo, plin. Da plin frate. Iara, clasele 8-12. Fetele, cat mai despuiate si mai pitzi aranjate, ca doar se iese la oras, sa vada tipu ala din 9C ca mi-au crescut tatele, nu sunt ca aia din 7B care e scandurica. Baietii, iara, gelati, fitosi, cu tigara in coltu gurii, cu atitudinea de : pisi, ne vedem maine in pauza de 12 sa mancam sandvisul impreuna.

Ma gadesc, parintii astora stiu oare ce fac copii astia? Sau le pasa? Copii astia, daca au luat-o pe drumul asta asa devreme, oare ce or sa faca cu viata lor? Pentru ca ei au sarit peste o etapa, aceea in care te joci cu masinute, cu papusi, cu puta in tarana. Acu se intalnesc pe messenger, la ora x, se joaca fifa in retea, si seara ies in oras sa bea, sa fumeze, sa …

Unde o sa se ajunga?

Posetozaurii sunt acele tipe care cara ditamai valiza dupa ele, denumita in limbajul lor gentuta. Gentuta care, sa mor daca imi dau seama la ce foloseste.

Numele vine de la asemanarea izbitoare cu un T-rex, mai ales la felul cum au membrele superioare:

Puteti sa va imaginati? Ca nu am gasit exemple pe net.

Am incercat sa caut cateva motive pentru care ele folosesc acest accesoriu, in functie de tipul tipei ( ) ):

• Piti style : Tot gletu de dat pe fata il ai acolo in geanta, plus unsori si alte rujuri de le aplici pe botox. Scuze, pe buze.
• DAAAAAAAMN style: Sigur in geanta  ai 2 saorma la farfu cu multa maio, 3 meniuri cu piept de pui. Nu am nimic cu tine, dar nu trebe sa cheltui tot salariul pe mancare, si dupa sa o indesi ba in tine, ba in valiza.
• Killer style: Geanta asta este destul de incapatoare pentru un iubit ciopartit, care nu ti-a mai suportat ifosele.
• Traveller style: Atunci cand pleci un uichend la munte, pe langa cele 3 geamantanele pline cu haine pe care oricum nu o sa le porti, iti mai bagi si in POSETA juma de sifonier. Ca bou’ e prost si le cara…
• Melc (contorsionist) style: Cand vine noaptea, te bagi in posetuta si inchizi fermoarul. Simte-te ca acasa.

No, am ramas fara idei. Ia sa va vad pe voi, ce motive credeti ca au fetele de cara gentuta dupa ele?

Week-endul asta de a trecut, am facut o groaza de chestii funny alaturi de cativa prieteni. Asta dupa ce am ramas fara hartie in sectia de politie.

Dupa seara de vineri, care a fost shot night, in sensul ca am baut o groaza de shoturi, cu intentia neintentionata sa ma imbat, sambata am zis sa mergem si noi pana sus pe Postavarul, poate poate gasim 2-3 raze de soare si cateva sezlonguri sa ne rumenim putin in obrajori. Am ajuns sus cu ultima telegondola. Stiam ca nu o sa o prindem pe ultima care coboara. Iata-ne deci,  5 nebuni si o gagica, cocotati in varf de munte, care mai de care in echipament neadecvat operatiunii care urma  sa o desfasuram. Si anume, sa coboram, la picior, pe partie, prin cele mai abrupte locuri.

Este un sentiment foarte misto cand te scobori pe partie, cu capul in jos, pe spate, alunecand pe geaca, urland ca un descreierat ca ti-a intrat zapada peste tot. Si distractie la culme. Iar cand faci asta cu prietenii, este de 10 ori mai misto. Desi eram in sosete sport, adidasi, si blugi, desi Doru credea ca i-au degerat degetele (care de fapt erau doar rosii, pana sa se faca negre mai aveau…, am infruntat cu stoicism frigul. De fapt, dupa un timp ma obisnuisem cu gheata care se formase intre talpicile papucilor si picioarele mele.

Dupa aventura asta, am tras cate un pui de somn, am mancat cate ceva, si ne-am dus la distractie  iara. In Hotties, un bar, langa Dramatic, unde am baut si cu o seara inainte.

No, momentul care mi-a strafulgerat mie neuronii inca nealcoolizati destul a fost cand eu stateam cu John la bar, vorbind despre o gagica, avand in fata cate ceva de baut. Cosmin si Ciobi erau undeva pe langa bar, incercand sa agate 4 gagici (poveste funny aici, va povestesc alta data), Doruletz era si el pe ringul de dans, dupa fufe.

Atunci am realizat ca asta inseamna sa fi tanar, sa iti traiesti viata, sa te distrezi cu prietenii. Sa nu regreti ca, cu o seara inainte ai fost pagubit, si sa lasi asta sa iti strice week-endul. Sa nu te gandesti la ziua de maine, ci doar la cum sa savurezi aceasta clipa. Cum sa faci seara aia de nota 10+.

Fara sa iti faci griji ca daca bei inca 3 shoturi, o sa ramai fara bani; ca tipa aia de care iti place s-ar putea sa iti dea cu flit, asa ca iti faci curaj si te duci si ii ceri un numar de telefon; ca telefonul nu mai merge, pentru ca aluneca mai repede ca tine pe partie, si bani sa cumperi altul nu ai.

Sa fii doar fericit, alaturi de prieteni! Si sa pretuiesti clipa. Sa pastrezi totul intr-o amintire vie, in minte.

Live without regrets!

Tocmai ce citeam un articol la Arhi pe blog, pe care il citesc cu placere. De Arhi zic, nu articolul in sine.

Articol in care,  printre comentarii, Arhi ne spune ca el are mai mult de 50 de milioane salariu. Draga Arhi, sincer, ma bucur pentru matale, dar totusi parca nu muream daca nu imi impartaseai asta. Plus ca remarca ta , citez “adidas, ai fi uimit sa afli ca eu donez lunar mai multi bani decat cheltui tu pe mancare”, mi se pare o grandomanie crasa.

Ma bucur sa aflu ca donezi bani, mancare, orice , fie ca o faci cu frica de Dumnezeu, fie ca o faci pentru ca iti place sa ajuti oamenii, dar nu ar trebui sa te dai mare cu asa ceva. Tine pentru tine, lasa-i pe altii sa vorbeasca, sa te faca zgarcit, hotoman, etc… “Sa nu stie stanga ce face dreapta!”.

Si ma intreb de ce trebuie sa fim asa? De ce trebuie sa aratam ca noi suntem mai tari, mai mari, mai avuti, mai frumosi, mai cum vreti voi, decat ceilalti? Si daca esti, si daca nu esti, cu ce te ajuta asta? De ce mentalitatea romanului ne dicteaza sa fim asa?

Nu ma iau de toate gagicile care se joaca pe telefon, ci doar de una. Care, sambata seara, pe la aproximativ 23:00, statea la bar, cu o bere in fata, si juca fotbal pe telefon. Dar se juca nu gluma, in sensul ca se oftica cand lua gol, isi incorda umerii inainte sa bata un 11 metrii, si ofta la fiecare ratare a echipei favorite.

Bineinteles ca, noi fiind la bar, duzii cu care eram au incercat o abordare a microbistei pe pretextul: hai sa facem un fotbal prin Bluetooth. Tipa nu avea de fapt aceasi versiune de joc ca si dude-ul care o intrebase, dar ne-a taiat-o din prima zicand ca asteapta pe cineva.

Chiar astepta. Dar, hai sa fim sinceri. Te trezesti la 11 noaptea intr-un bar plin de lume, si te joci fotbal, cu berea in fata? Te-a trimis prietenul la incalzire mai repede, ca sa fii in forma cand incepe “meciul”,pregatita pentru loviturile de pedeapsa??  Nu puteai matale sa stai acasa si sa te joci in voie, pana venea mutu de prietenu tau sa te ia si sa te plimbe putin, ca sa ii dai si tu putina pasarica? Sau chiar o viatat atat de trista ai, incat te plictisesti si cand esti incojurata de lume care se distreaza? Sau animalul tau preferat e lama?

Stiti cum e atunci cand, orice s-ar intampla, parca nu are  cum sa iti strice buna dispozitie. Si totusi viata vrea sa te incerce, sa vada daca e asa cum gandesti tu.

Sa va spui ce am patit.

Read the rest of this entry »

Asa imi zice o groaza de lume.

“Coaie, ce serviciu misto, o arzi toata ziua pe mesager, citesti bloguri, te uiti dupa pitzi pe hi5, si mai esti si platit!”

SA MORI TU? Da, poate ca stau toata ziua in cur pe scaun. Dar ma doare fundul de la atat stat in cur. Si ma doare in cot. La propriu. Si sa nu mai zic de stres, nervi, dureri de cap cand aplicatia nu merge. As vrea fi in locul meu la munca intr-o zi ca asta de azi, cand ai de tinut un deadline, nu pe un proiect, ci pe 5, si trebuie sa iti futi nervii si sa iti dai seama cum dracu sa mai imparti timpul si gandurile sa le poti face pe toate.

Cand vin 5 pm pe tine si fiecare iti cere cate altceva, cand stai cu 2 taburi de Confirmit deschise, un link de urcat poze, 2 chestionare distince, unu pe 2 limbi, si alt-tabu-iesti prin ele ca nebunu, cand mai compilezi pe cate unul. Cand iti vin 50 de mailuri pe zi, cand clientii sunt tampiti si fut toate instructiunile de programare,  cand nu ai timp nici sa mananci.

Sa vedem atunci daca mai zici ca castig banii aia usor.

Misto este faptul ca, la sfarsitul zile, cand ai terminat toata treaba si i-am impacat pe toti, te simti bine. Simti ca ai realizat ceva. Bine, ca nu dureaza toata satisfactia asta, este partea a  2-a.

Concluzie: Puneti mana si munciti , sa vedeti cum se castiga un ban, si apoi faceti gargara cat de usor castiga unu sau altu banii.

Ba, nu vroiam ma sa scriu postul asta. Ca sa nu credeti ca sunt eu mare filozof si ma apuc sa dau sfaturi. Ca pana mea, am 23 de ani, ce pot sa stiu eu.

Dar ma frate, cand iti dau un sfat, incearca sa te gandesti la el cand te afli in situatia in care se aplica. Nu ma astept sa ma crezi neconditionat si orbeste in tot ceea ce spun. Dar macar ridicati niste semne de intrebare.

Si stergeti zambetul de pe fata, ca oricand, orice ti se poate intampla si tie. Daca eu am fost prost si am trecut prin unele faze in viata, nu inseamna ca tu ai vreun sistem de imunitate impotriva chestiilor nasoale, si esti vaccinat. Stai linistit, ca o sa te lovesti de ele. Sau, ma bine ar fi sa ma asculti, si sa inveti sa le eviti.

Asta nu intelegi. Cand iti spune omu ceva,  il iei la misto: “uite ma, vine pulifrici asta sa imi zica el mie cum sa imi traiesc viata!”. Iar cand iti  spargi creierii ca tocmai ai fost mai prost si te-ai lovit de ce a zis pulifriciu, vii pocaiti sa imi dai dreptate.

Nu de asta am nevoie, sa imi dai tu dreptate. As prefera sa ma insel de 1000 de ori si tu sa nu treci prin aceleasi tampenii prin care am trecut eu.

Vazand ca toata lumea spune ca ma pricep relativ ok cu scrisul (bine, nu imi zice nimeni asta, decat prietenii mei imaginari) am zis sa particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Te pierzi în ochii ei mari. Totuşi parcă prea mici pentru câtă tristeţe se ascunde în ei. Şi vezi cum lacrimile dau năvală pe pielea albă a obrajilor încreţiţi de vreme.
- S-a dus maică, am rămas singură! îmi spune cu o voce tremurândă dar lină, de-abia ridicându-se de pe scaunul murdar al autobuzului.
Îi cuprind mâna caldă, învelită într-o piele fină sub care se ascund oasele obosite de durere, şi o ajut să se ridice. Îmi mulţumeşte printr-o strângere anemică de mână, apoi se pierde în mulţime.